Doar asa, de pe tren…

Posted by

Stau in tren, merg cu spatele... si parcurg unul dintre cele mai lungi trasee pe care le-am parcurs pana acum, folosind transportul feroviar.
Clumea, traseul asta manaca timp si nu ofera atat de mult confort, mai ales atunci cand mergi pe timp de zi, 9 ore si 34 minute, in acelasi scaun si fara indeajuns de multa cafea, dar eu in decurs de o luna am la activ 8 astfel de drumuri. Bucuresti Nord - Cluj Napoca, frumusetea de a parcurge leganat tara, folosind trenuri de calitate medie, inconjurat de straini, unii placuti, fara ca vreodata ora de sosire sa te ajute macar putin. Ori ajungi prea devreme, ori prea tarziu. In ciuda tuturor acestor nemultumiri venite din caracterul meu pur romanesc, ceva ma face sa ador sa fac asta si sa nu pierd ocazia sa mai parcurg un alt drum, pe care l-am confirmat cu o zi inainte pe cand am "cumparat" biletul. "Cumparat" zic, dar nu e chiar cumparat, mai degraba rezervat, avand in vedere cat sustine statul deplasarea studentilor, in mod nelimitat si neconditionat. Sponsorizarea perfecta pentru un schimb cultural si de experienta la nivel national.
Ca sa intelegi bine, eu consum pe deplin acest beneficiu, mai ales ca sunt intr-o situatie putin la limita si actuala viza de pe legitimatia de calatorie s-ar putea sa fie si ultima din viata mea de student.

Imi aduc aminte acum de tataia. Cupoanele lui de pensie impreuna cu beneficiile acordate de statul roman ii permiteau sa calatoreasca, putin mai limitat ca si numar de calatorii, dar la clasa I, timp de 12 ori pe an, avand gratuit cu el un insotitor, si nefiind conditionat de ruta. Aproximativ acelasi lucru, dar pe vremea cand studentii primeau doar reduceri. Ei bine, el nu rata ocazia de a imparti cupoanele conform unui plan de calatorie care sa nu le lase neconsumate, si pentru ca eu eram copil si aveam des vacante, sincroniza el cumva si vizitam impreuna diverse locatii din tara. Asta mi-a permis sa cunosc zone noi, pe care, la varsta mea, nu prea aveam cum sa le vad, avand in vedere spiritul de aventura pe care ai mei il au (calatoream doar vara, si asta doar la mare sau pe plaja in Calarasi).
Ca si pustan, ei bine, nu prea intelegeam eu ce sa intampla si nici nu pot spune ca ma simteam confortabil in unele drumuri. Imi aduc aminte ca odata am fost nevoiti sa dormim o noapte intreaga intr-o oarecare sala de asteptare, ceea ce a facut din acea noapte una dintre cele mai lungi pe care le-am parcurs. Stiu, altii au suferit mai mult, dar pentru mine a fost ceva major, neavand situatii comparative. Cert este ca am ramas cu experiente si sesizez acum ca desi credeam ca nu sunt facut pentru asta, ador sa sa pierd ore intregi ascultand sunetele produse de roti si folosind tot timpul disponibil pentru a medita si a imi cauta raspunsuri.

Eh, amintiri. Nu credeam ca o sa fac asta, dar conjunctura actuala ma ajuta enorm. O sa merg peste tot, bucurandu-ma de toate amintirile ce imi revin si adaugand multe altele noi.
Cine stie, poate norocul imi surade inca odata si am sa primesc si eu cupoane de transport gratuit cu trenul, la pensie.

Alex

Credits:
Photo by Tom Barrett on Unsplash

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *